Inele de logodna

Inel logodna | inel de logodna | inele logodna | inele de logodna cu diamant

Un inel de logodnă este un inel pe care îl poartă o persoană care este logodită și urmează să se căsătorească. În Regatul UnitIrlanda și America de Nord inelele de logodnă sunt purtate tradițional doar de femei. În alte culturi atât barbații cât și femeile poarta inele asemănătoare. În alte culturi inelele de logodnă sunt de asemenea folosite ca verighete. Inelul de logodnă este oferit de un bărbat iubitei sale atunci când o cere în căsătorie. Inelul reprezintă un angajament formal al viitoarei căsătorii. În majoritatea țărilor, inelul este purtat pe inelarul de la mâna stângă. După căsătorie, cuplul poate purta ambele inele, atât cel de logodnă cât și verigheta.

Obiceiul purtă

Inele de logodna aur galben alb roz
Inele de logodna aur galben alb roz

rii unui inel de logodnă își are originile în Egiptul Antic unde inelul simboliza un cerc nesfârșit și spațiul din inel o poartă. Inelele de logodnă care erau oferite femeii iubite de către bărbat au fost foarte cunoscute în vremurile romane dar in Vest nu au fost cunoscute până în secolul XIII. Romanii ofereau logodnicelor inele de logodnă care conțineau o cheie mică. Romanticii credeau că cheia este o cheie simbolică care protejează și are grijă de inima soțului. Totuși, cheia probabil era folosită pentru cuferele valoroase ale casei.

Inelul se poartă pe al patrulea deget al mâinii stângi deoarece locuitorii din Grecia Antică credeau că conține o venă care conduce la inimă. In al doilea secol înainte de Hristos, mireasa romană primea două inele, unul de aur pe care îl purta în public și unul din fier pe care îl purta acasă. Grecii au fost primii care au creat inele de logodnă dar pentru ei erau mai degrabă cunoscute ca inele de promisiune decât ca inele de logodnă. Totuși, în acele vremuri, inelele de logodnă nu se dăruiau neapărat înainte de căsătorie, cum se dăruiesc în ziua de azi.

În Europa, inelele de logodnă au fost cândva cunoscute ca inele inscripționate. Erau oferite ca o formă de promisiune a fidelității și dragostei.

În timpul Colonialismului din America, un degetar era oferit ca un semn de companie eternă. Femeile îndepărtau vârful degetarului pentru a crea un inel. Prima utilizare documentată a unui inel cu diamant care să semnifice logodna a fost a Arhiducelui Maximilian al Austriei în curtea imperială a Vienei în 1477, la legământul lui cu Mary de Burgundy. Asta i-a influențat pe cei bogați, din sfera înaltă a societății să le ofere inele de logodnă iubitelor lor. Mine cu diamante au fost descoperite în 1870 în Africa. Cum producția de diamante creștea cei mai săraci au ajuns să iși permită și ei să cumpere inele de logodnă. Totuși, inelele de logodnă cu diamant au fost văzute pentru mult timp ca simboluri ce aparțineau celor din înalta societate, nobililor și aristocraților și tradiția favoriza benzile de logodnă simple. Ideea unui inel de logodnă potrivit pentru toate buzunarele a apărut în SUA abia în 1930 și a fost promovată agresiv de atunci de industria divertismentului.

Din punct de vedere istoric, inelele de logodnă au fost folosite pentru a susține promisiunea făcută de bărbat femeii iubite, în special la romani, și nu precedau neapărat căsătoria. De fapt inelele erau mai degrabă un simbol de afecțiune și prietenie. Istoria inelelor de logodnă începe în anul 1215 când Papa Inocențiu al III-lea a stabilit o perioadă de așteptare între promisiunea căsătoriei și căsătoria propriu zisă. De asemenea, inelele semnificau devoțiunea partenerilor unul față de celălalt în acea perioadă. În acele vremuri, inelele de logodnă reprezentau adesea rangul social deoarece doar cei bogați iși permiteau să cumpere inele de logodnă cu diamante.

Înainte de secolul 20, alte tipuri de inele de promisiune erau folosite. La sfârșitul secolului 19, era tipic ca viitoarea mireasă să primească un degetar cusut mai degrabă decât un inel de logodnă. Această practică era folosită mai ales de grupurile religioase care evitau bijuteriile. Inelele de logodnă au devenit cunoscute în Europa de Vest abia la sfârșitul secolului XIX iar în America au devenit cunoscute abia în 1930 ca rezultat al unei campanii naționale realizată de industria diamantelor. Fenomenul a apărut și mai târziu în alte țări. În prezent, 80 % dintre femeile din SUA primesc un inel de logodnă înainte de căsătorie care să semnifice logodna. Printre bărbați, inelele de logodnă erau foarte întâlnite în al Doilea Război Mondial, deoarece bărbații care erau plecați în război le purtau în amintirea soțiilor și copiilor pe care îi lăsau acasă.

În secolul 21, în special în civilizația occidentală, a devenit un obicei ca viitoarea mireasă să își poarte tot timpul inelul ca un fel de angajament în viitoarea căsătorie.

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *